Metamorphosis Revista CJRAE Galati – ISSN

20Mar/12Off

Cum sa ne crestem copiii

cum_crestem_copii_1

Atât părinţii cât şi educatorii, profesorii reprezintã o sursã şi un context de învãţare esenţial pentru copil. Comportamentele copiilor se învaţã în interacţiunea cu alţi copii, în interacţiunea cu pãrinţii şi cu profesorii. Pentru a sprijini copiii în a învãţa atitudini şi comportamente funcţionale cu scopul menţinerii sãnãtãţii emoţionale şi sociale a acestora, este necesarã implicarea tuturor celor care interacţioneazã cu copilul – pãrinţi, profesori, colegi, media.

 Rolul de părinte implică foarte multe cunoştinţe, abilităţi şi competenţe care nu apar atunci când persoana devine părinte. Fiecare dintre noi învăţăm să fim părinţi de la cei din jurul nostru, de la părinţi, din informaţiile pe care le citim sau le auzim. Uneori însă ceea ce învăţăm interacţionând cu ceilalţi nu este suficient pentru a fi părintele de care copilul are nevoie pentru a se dezvolta şi pentru a creşte sănătos fizic şi mental. De multe ori, pãrinţii au întrebãri la care nu au rãspunsuri sau observã comportamente ale copilului lor la care nu ştiu cum sã reacţioneze.

 Aceste randuri contin cateva principii pentru a oferi un sprijin pãrinţilor care îşi doresc sã ştie mai multe despre relaţia cu propriul copil, despre starea de bine a copilului precum şi cea personală.

19Mar/12Off

Pledoarie pentru joc

     Am crescut simplu şi frumos, la ţară. Ne jucam în curte 4 fraţi şi aproape că nu mai aveam nevoie de compania altor copii de pe stradă… Jucam tot ce se putea juca…şotron, elasticul, ”Raţele şi vânătorii”, „Tară – ţară, vrem ostaşi!”, ne întreceam, făceam parada modei cu toate hainele pe care le puteam folosi, construiam căsuţe din pământ şi alte materiale lesne de procurat. Alergam şi ne căţăram, ne ascundeam în nuci şi prin cireşi…făceam liste lungi cu T.O.M.A.N.A.P şi alte jocuri de cuvinte…
      Timpul a trecut și generaţiile s-au schimbat. Înţelegem altfel jocul, preferăm să complicăm inutil activităţile, încercăm să înghesuim cât mai multe lucruri într-o zi…de multe ori uităm să ne aplecăm asupra importanţei pe care o poartă jocul pentru copii (şi nu numai).

6Mar/12Off

Cum stimulez performantele scolare ale copilului meu?

cute-girl-studying

Adrian Halpert – fragment din publicaţia „Adevărul”

„Trimiteţi-vă copiii la şcoală! Îndemnaţi-i să citească! O carte, două trei. Am pierdut deja 20 de ani. Am înlocuit cunoaşterea cu „Zeul Ban”. Spiritul, cu fiţele. Cultura, cu manelismul. Munca, cu superficialitatea. Modestia, cu fudulia. Nu-i încă prea târziu. Mai putem recuperea câte ceva. Numai să vrem!.....

Nu există altă soluţie. „Ai carte, ai parte”, spune înţelepciunea populară. Sigur, poate n-o să ai parte de averi. Viaţa nu e întotdeauna dreaptă. Dar o să ai parte de raţiune, informaţie, de judecată limpede. Dacă ştii, înţelegi. Dacă ai informaţia, poţi face legături. Dacă înveţi, vei putea cunoaşte lumea!

Dacă nu, atunci n-ai decât să te mulţumeşti cu fericrea celor săraci cu duhul, care adorm în zori printre personaje gen Ogică, Magda lui Tolea sau mai ştiu eu care vrăjitor sau chiromant.”

6Mar/12Off

„Absenteismul sau ….viata bate scoala”

Saracia

Cauzele absenteismului sunt numeroase şi de cele mai multe ori cel puţin incomode în oricare tip de discuţie. Importantă este cunoaşterea acestor cauze şi identificarea modalităţilor cu adevărat eficiente prin care se pot combate acestea şi implicit absenteismul.

Dintre numeroasele astfel de motive pe care le-am identificat  în munca pe care o desfăşor, mi-au atras atenţia într-un mod deosebit cele legate de sărăcia extremă şi de anumite aspecte ale culturii rrome. În faţa acestor lucruri, m-am găsit în imposibilitatea de a interveni şi de a lupta împotriva absenteismului - fenomen atât de nociv societăţii noastre.

Din păcate, măsuri ca identificarea cazurilor specifice, raportarea lor şi eventual amendarea anumitor factori au demonstrat că nu ating nici pe departe acest fenomen, cu atât mai puţin îl ameliorează. Tratarea unui simptom nu face decât să prelungească problema. Consider că o abordare eficientă s-ar adresa mai curând cauzelor şi nu efectelor – când este prea târziu.