Metamorphosis Revista CJRAE Galati – ISSN

19Mar/12Off

Pledoarie pentru joc

8
voteaza





     Am crescut simplu şi frumos, la ţară. Ne jucam în curte 4 fraţi şi aproape că nu mai aveam nevoie de compania altor copii de pe stradă… Jucam tot ce se putea juca…şotron, elasticul, ”Raţele şi vânătorii”, „Tară – ţară, vrem ostaşi!”, ne întreceam, făceam parada modei cu toate hainele pe care le puteam folosi, construiam căsuţe din pământ şi alte materiale lesne de procurat. Alergam şi ne căţăram, ne ascundeam în nuci şi prin cireşi…făceam liste lungi cu T.O.M.A.N.A.P şi alte jocuri de cuvinte…
      Timpul a trecut și generaţiile s-au schimbat. Înţelegem altfel jocul, preferăm să complicăm inutil activităţile, încercăm să înghesuim cât mai multe lucruri într-o zi…de multe ori uităm să ne aplecăm asupra importanţei pe care o poartă jocul pentru copii (şi nu numai).


       Dacă ne aruncăm un ochi fugar pe statistici, constatăm cu îngrjorare că avem tot mai mulţi copii supraponderali la vârste fragede (OMS constată manifestarea obezității și în rândul copiilor și se remarcă și o creștere semnificativă a numărului de copii supraponderali, numai în Europa numărul acestora cresând anual cu cca. 400.000 - http://www.who.int/research/en/ - World Health Organization)
       Importanţa jocului cu propriul copil este esenţială în clădirea relaţiei părinte-copil, în înţelegerea şi apropierea de el, în câştigarea încrederii reciproce. Jocul devine astfel un pilon de bază în disciplinarea eficientă a copilului (Cristiana Boca - Introducere în educația timpurie - ghid pentru cadrele didactice, Ed. Didactică și pedagogică, București, 2007, p. 50)
       De la naştere şi până cresc, copiii sunt persoane care au o dezvoltare afectivă şi o receptivitate specială faţă de diferitele categorii de stimuli, aspect ce poate fi influenţat de informaţiile pe care le primeşte din mediu, precum şi de calitatea procesării acestora.
În opinia celor mai mulți specialiști, indiferent că este vorba de psihologi, antropologi, pedagogi sau filosofi, jocul este un rezervor de învăţare ce poartă coloratura specifică a copilăriei, a frumuseţii şi a bucuriei. Este cunoscut faptul că jocul este principala activitate a copilului, deţinând un rol deosebit de important în dezvoltarea gobală a acestuia.
        Cu toate că informația se află de multe ori la un click distanță, mulți părinți consideră jocul o activitate care să îl țină ocupat pe micuț, fără să dea importanța cuvenită acestei metode prețioase de învățare și relaționare.
       În acest context susţin faptul că educarea părinţilor pentru observarea şi participarea la activităţile de joc poate fi utilă deoarece îi ajută pe aceştia să îşi cunoască, să îşi înţeleagă, să îşi apropie şi mai ales să îşi sprijine copii pentru dezvoltarea lor armonioasă. Un părinte poate considera problematic un comportament care se înscrie de fapt, în specificul vârstei (de exemplu, jocul izolat este specific varstei de 3-4 ani dar la 5-6 ani predominanţa poate sa fie un semn de intrebare).
      Un mare beneficiu al jocului (mai ales în aer liber) este acela că-i dăm copilului şansa de a-şi consuma enormele rezerve de energie de care dispune. Nu e puţin lucru!
Jocul şi mai ales ieşitul în aer liber sunt vitale pentru copii. Jocul este distracţie (copilul se amuză), şi învăţare (copilul învaţă lucruri noi), şi mişcare (copilul aleargă, sare, ţopăie, suie, coboară etc.), şi explorare (copilul descoperă, află, întreabă, observă etc.), şi exerciţiu (copilul îşi exersează deprinderile şi abilităţile motrice, senzoriale, imită ceea ce observă, pune în practică ceea ce a învăţat) şi comunicare (Irina Petrea - Si tu poti fi supernanny- cum sa îți crești copilul bine, Ed. Trei, București, p.102) .

Când te joci cu copilul tău:

  • Îl cunoşti, afli o mulţime de lucruri despre personalitatea lui, despre ce îi place, ce îşi doreşte, cum este, cine este…
  • Îi dai şi lui ocazia să te cunoască mai bine
  • Se creează mai multă apropiere între voi
  • Ai ocazia să-l înveţi ceva şi să-i formezi deprinderi şi obiceiuri bune în cea mai plăcută manieră
  • Îi satisfaci nevoia de atenţie, de iubire
  • Îl ajuţi să înveţe cum să relaţioneze mai bine şi să interacţioneze cu cei din jur, să exploreze, să interrelaţioneze cu ceilalţi. (Irina Petrea, op. cit.)

....și lista poate continua....

      Tot mai multi părinți aleg să nu își lase copiii la joacă în fața blocului sau în spațiile amenajate nesupravegheați (chiar și în weekend-uri când se presupune că timpul petrecut cu familia e mai permisiv pentru astfel de activități). Copiii stau în casă, la tv, în fața calculatorului …devin încet ”legume de canapea”, se îngrașă, devin leneși, apatici și chiar anxioși (dacă avem de a face cu părinți care au tendința de a-și supraproteja copiii).
       Cercetările academice în privinţa dezvoltării copiilor dovedesc faptul că joaca reprezintă un proces natural de dezvoltare la copii, la fel ca şi la alte specii... Copiii din zilele noastre au nevoie de libertate pentru a învăţa în ce fel reacţionează corpurile lor la lumea fizică din jur. Au nevoie să înveţe cum să evalueze riscurile căţărându-se, alergând şi sărind. Au nevoie să-şi însuşească dexteritatea fizică şi să exploreze mediul natural, să se ascundă, să-şi facă vizuini, să se joace de-a v-aţi ascunselea şi să-şi marcheze propriul teritoriu (Jill Eckersleyd – Copilul anxios, adolescentul anxios, trad. Bogdan Chircea, Ed. ANTET XX PRESS, București, 2005, p. 70).
       Și ce te faci atunci când nu ai timp (că trebuie să gătești, să faci curat, să speli, să mai faci ceva pentru muncă etc.), când locul din fața blocului ți se pare periculos, neamenajat corespunzător, când mass-media e plină de tot felul de accidente stupide și alte de genul? Nu îți mai lași copilul afară (better safe than sorry!...), îi spui că poate în weekend (dacă nu e frig, dacă nu răcește, dacă e cuminte etc.) că în vacanță o să aveți mai mult timp și toate astea în timp ce micuțul tău stă cu nasul lipit de geam. E o lume grabită, veți spune, nu putem să avem timp pentru toate….
      Nu contrazic aceasta, dar la fel de adevărat e și faptul că anii copilăriei trec ca un fum, suntem copii mai puțin timp, copilăria trece și mai repede și e posibil să ajungeți să vă doriți să vă fi jucat mai mult cu copilul vostru când jocul era distracție, bucurie, timp prețios petrecut împreună....
...Copilul râde: iubirea și ințelepciunea mea e jocul! – Lucian Blaga

Autor Iulia Ghimpe