Metamorphosis Revista CJRAE Galati – ISSN

14Feb/13Off

Câteva situații de evitat în educarea copiilor

familie
5
voteaza





Câteva situații de evitat în educarea copiilor

Motto: ,,Iubirea nu domină, ea educă, iar aceasta înseamnă mai mult.„
(Goethe)

Fiecare adult poartă cu sine de-a lungul vieții moştenirea sa genetică, modelele educaţiei primite şi caracteristicile mediului în care a crescut, familie şi societate. Un adult responsabil, când devine părinte, îşi doreşte să asigure copilului său condiții materiale adecvate și o educaţie prin care acesta să devină autonom, capabil de a lua decizii cât mai bune pentru viaţa sa. În același timp să nu uităm că părintele aduce cu sine și „bagajul” formării sale ca adult.
Atingerea obiectivelor majore în dezvoltarea fiecărui copil este în raport direct cu realizarea mai multor obiective pe termen scurt şi mediu. Copilul are nevoie să se dezvolte deopotrivă fizic, cognitiv și emoţional, să comunice bine, să interacţioneze cu ceilalţi, să înveţe, să respecte regulile societății în care trăiește, etc.
Orice părinte înţelege că nu poate atinge “marile obiective” fără îndeplinirea obiectivelor intermediare, însă nu de fiecare dată foloseşte  metodele potrivite pentru realizarea acestora din urmă. Astfel că, atunci când părintele se loveşte de obstacole în eforturile sale de a-şi creşte copii și observă că străduințele sale nu dau efectele așteptate, ba mai rău, pe zi ce trece situația în familie se agravează tot mai mult, de multe ori  să forțează nota, împingând lucrurile pe un teren alunecos și nepotrivit pentru o educație adecvată unui copil.
Cauzele sunt multiple și de cele mai multe ori se regăsesc în „bagajul” formării părinților ca adulți, obiceiurile învățate din copilărie de la proprii lor părinți sau alți apropiați și transformate în gesturi aproape reflexe. Nu sunt mai prejos nici prejudecățile și dogmele referitoare la cum trebuie educați copii, dar nu putem să omitem nici lipsa timpului sau a preocupării părinților de a se informa în legătură cu noile metode și descoperiri legate de educația propriilor lor copii.
În cele de mai jos, voi indica câteva situații pe care este de dorit să  le evitaţi  în relaţia cu copiii dumneavoastră.
1. Inconsecvența în reguli
Lipsa de consecvenţă a părinţilor e o mare greşeală. Copilul devine confuz, nesigur pe el şi recalcitrant, nu mai ştie ce are de făcut, ce se aşteaptă de la el. Îşi instituie propriile reguli şi nu ţine cont de regulile celorlalţi. Îi va fi dificil să devină un om hotarât şi va fi mai degrabă unul care îşi schimbă părerile după cum bate vântul.
2. Reproșurile și amenințarea
Reproşurile repetate îl fac pe copil să se simtă prost, îl umilesc şi îi distrug încrederea în sine. Principala preocupare a copilului va fi să nu greşească. Aşa apar frica, minciuna, intoleranţa și sentimentul de vinovăție.
3. Focusarea numai pe greșeli și ignorarea faptelor bune
Unii părinţi au tendinţa de a critica tot ceea ce fac rău copiii , dar nu observă ceea ce fac bine. Dacă doriţi comportamente bune, dezirabile   la copiii dvs., decât să îi mustraţi la fiecare greşeală, mai degrabă observaţi comportamentele  pozitive şi apreciaţi-i  spunându-le mereu asta şi recompensându-i fie cu un cuvânt frumos, o mângâiere sau o îmbrăţişare.
4. Indiferența și ignorarea sentimentelor copilului
Pentru o mai bună înţelegere, voi exemplifica cu un scenariu destul de des întâlnit:
Copilul: „Tati! Tati! Astăzi doamna m-a ascultat la română și… ”
Tatăl: „Dă-te din fața televizorului! ”
În acest caz copilul va gândi că mai important decât el este televizorul și va căuta diferite modalități de a atrage atenția asupra sa cu orice preţ, chiar şi prin fapte negative (furt, chiul, înjurături, bătăi, fumat, consum de droguri). Neînţelegerea copilului duce la scurtcircuitarea comunicării dintre copil şi părinte.
5. Umilirea și etichetarea
Din nefericire, în activitatea mea îmi este dat de multe ori să asist la scene în care părintele supărat de ceea ce a făcut copilul, strigă în gura mare ca să audă toată lumea despre cele întâmplate. Ca și când toate acestea nu ar fi îndeajuns , își mai și etichetează odrasla cu apelative de genul: „Ești un bleg!”, “Ești o proastă!”, “Ești un idiot”, “Nesimțito!” -  în subconştient, ei vor fi convinşi că sunt proşti, blegi, nesimțiți sau idioţi. Astfel apare complexul de inferioritate și neîncrederea care pe unii copii îi va urmări toată viața. Datorită unor astfel de situații copilul învaţă să ascundă adevărul.
6. Părinții uită că ei sunt modelele copiilor
Exemplul personal este mai convingător decât toate cuvintele. Nu cereţi copilului ceea ce nu puteţi dvs. să faceţi-e nedrept.  Îndreptaţi-vă pe dvs. înainte de a-l îndrepta pe el, altfel deveniţi un demagog şi veţi fi tratat cu "respectul" cuvenit demagogilor. Copiii observă orice neconcordanţă între ce spuneţi şi ce faceţi şi chiar dacă nu au curajul sau abilităţile să vă spună că sunteţi un lup moralist, o gândesc... prin urmare, să nu vă miraţi de ce nu vă ascultă.
Sper, dragi părinți, ca cele de  mai sus să vă ajute în a vă educa copilul cu înțelepciune, cu calm, iubire și fermitate, astfel încât să vă atingeți “marile obiective” legate de acesta, făcând în fiecare zi pași mici, dar siguri în a comunica mai bine, a-l respecta și a-i primi respectul, fiindu-i totodată cel mai bun model în viață.
Prof. Psih. Gabriela-Violeta Iordăchiță

BIBLIOGRAFIE
Golu, Pantelimon; Verzea, Emil; Zlate, Mielu; “Psihologia copilului” Manual pentru clasa a
XI a Scoli Normale Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti,1993
Maurice, Debesse, “Psihologia copilului de la naştere la adolescenţă”, Editura Didactică şi
Pedagogică, 1970
Petrea, Irina, “Şi tu poţi fi Supernanny 1. Cum să-ţi creşti bine copilul”, Editura Trei, Bucureşti, 2011.
Dr. John Gray, „ Copiii sunt din rai” , Editura Vremea, Bucureşti, 2006
Zig Ziglar, “ Putem creşte copii buni într-o lume negativă”, Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2000
Schiopu, Ursula; Verza, Emil; „Psihologia vârstelor. Ciclurile vieţii”. Editura Didactica și
pedagogică, București,1995