Metamorphosis Revista CJRAE Galati – ISSN

25Apr/13Off

Educatia pentru dezvoltare durabila-resursa activa in consilierea elevilor

Imagine 1-articol
2
voteaza





Instruirea şi perfecţionarea profesională a personalului reprezintă fundamentul obţinerii şi menţinerii sistemului de management al calităţii într-o insituţie. Programele de  formare profesională urmăresc dezvoltarea acelor competenţe şi aptitudini necesare creşterii calităţii rezultatelor obţinute în exercitarea unor atribuţii determinate, desfăşurate într-un cadru organizat, cu diferite grupuri ţintă definite în sens larg. Aceste nevoi se evidenţiază de regulă pe baza de auto-evaluare, evaluare şi recunoaşterea necesităţii de formare în domeniul de activitate specific.

Un program care a venit în întâmpinarea nevoilor de formare a consilierilor şcolari este cel iniţiat de Centrul Municipal de Resurse şi Asistenţă Educaţională Bucureşti, care se derulează în perioada decembrie 2010 - noiembrie 2013. Este vorba de programul  ID 63906 „Consilieri şcolari mai bine pregătiţi pentru elevii de gimnaziu” – program de formare continuă de specialitate de tip „blended learning”, proiect cofinanţat din FSE prin POSDRU. Parteneri în cadrul acestui proiect sunt C.J.R.A.E. Galaţi, C.J.R.A.E. Neamţ, Universitatea Bucureşti şi S.C. Softwin Bucureşti şi are ca obiectiv general îmbunătăţirea accesului şi a participării profesorilor psihopedagogi din învăţământul gimnazial la oportunităţi de formare continuă specifică în domeniul consilierii şcolare, pentru elevii aflaţi la vârsta pubertăţii, prin intermediul unui program de studii postuniversitare, bazat pe resurse digitale şi instruire de tip “blended learning”. Se urmăreşte consolidarea competenţelor profesionale de specialitate a 400 consilieri şcolari din şcoli gimnaziale, prin participarea la acest program postuniversitar de formare continuă, adecvat nevoilor specifice elevilor la vârsta pubertăţii.

În anul şcolar 2012-2013 sunt în proces de formare un număr de aproximativ 60 de consilieri şcolari din reţeaua C.J.A.P./C.J.R.A.E. Galaţi, care participă la module de formare, susţinute de cadre didactice din cadrul Universităţii Bucureşti – Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, pe teme precum: atitudinile şi abilităţile consilierului şcolar, tehnici de intervenţie în consilierea psihologică a preadolescenţilor, consiliere şi psihoterapie, strategii de implicare şi de lucru a consilierilor cu părinţii şi alţi profesionişti, managementul instruirii la elevii de gimnaziu, educaţia pentru dezvoltarea durabilă şi egalitatea de şanse în educaţie.

Una dintre temele sesiunilor de formare care a suscitat interesul consilierilor participanţi a fost educaţia pentru dezvoltare durabilă. Dezvoltarea durabilă este un concept dinamic, având o multitudine de dimensiuni şi interpretări. Pe de o parte este văzut ca un proces de schimbare permanentă, foarte legat de contextul local, nevoile şi priorităţi zonale. Mulţi  specialişti nu se limitează la o singură definiţie a acestui concept, fapt ce conduce firesc la conştientizarea problematicii la care ne referim. Iar această problemă se numeşte nevoia de a asigura un viitor durabil popoarelor lumii şi planetei Pământ.

După opinia lui J. Delors (2000), educaţia trebuie organizată în jurul a patru piloni ai cunoaşterii: a) a învăţa să ştii (dobândirea instrumentelor cunoaşterii); b) a învăţa să faci (relaţionarea cu mediul înconjurător); c) a învăţa să trăieşti împreună cu alţii (cooperarea cu alte persoane, participarea la activităţile umane); d) a învăţa să fii (rezultă din primele trei). Din perspectiva activităţii educative în general şi a educaţiei permanente, managerul şcolii trebuie să ţină cont de următoarele deziderate:

- stimularea şi cultivarea la elevi a unei atitudini pozitive, libere şi creative prin asimilarea limbajelor ştiinţei, artei, tehnicii şi muncii;
- îmbogăţirea sistematică şi continuă a cunoştinţelor generale şi profesionale;
- adaptarea pregătirii. profesionale şi  a calificării la schimbările şi mutaţiile tehnico-ştiinţifice şi profesionale;
- dezvoltarea responsabilităţii personale şi a solidarităţii;
- cultivarea unor relaţii de prietenie, colaborare şi respect cu alte popoare;
- stimularea optimismului oamenilor şi a capacităţii de a lupta contra lipsurilor, scepticismului şi intoleranţei;
- stimularea dorinţei  de  a  învăţa  continuu  şi  cultivarea  unei  atitudini  deschise,   favorabilă schimbării, inovaţiilor şi creativităţii;
- dobândirea unor tehnici şi deprinderi de autoeducaţie (tehnica de a învăţa şi investiga singur, deprinderea de a reînvăţa şi reinvestiga singur sau în echipă) etc.
- dobândirea de către cadrele didactice unor metode şi tehnici flexibile cu privire la organizarea, conducerea şi evaluarea procesului de muncă şi al conduitei în vederea adaptării şi integrării individului în viaţa socială;

Principiul educaţiei permanente a determinat şi determină în continuare o reconsiderare a întregii concepţii cu privire la şcoală, educaţie şi învăţământ. In contextul noilor condiţii şi mutaţii din societatea contemporană, şcoala trebuie să-şi modifice concepţia despre propria activitate educativă şi, în perspectiva cerinţelor viitorului, ea trebuie să-l pregătească pe elev pentru a avea o concepţie adecvată faţă de autoeducaţie şi autoînvăţare. Noile tipuri de conţinuturi sau „noile educaţii" reprezintă un prim tip de răspuns al sistemelor educative la imperativele problematicii lumii contemporane. Conform denumirilor care figurează în programele UNESCO, noile educaţii sunt următoarele:

- educaţia relativă la mediu
- educaţia pentru pace
- educaţia pentru participare şi democraţie
- educaţia economică şi casnică modernă
- educaţia pentru drepturile omului
-  educaţia pentru schimbare şi dezvoltare
- educaţia în materie de populaţie sau demografică
- educaţia pentru comunicare şi mass-media
- educaţia pentru o nouă ordine economică internaţională etc

În educaţia pentru dezvoltare durabilă, procesul de predare-învăţare este considerabil îmbunătăţit atât prin utilizarea materialelor didactice de calitate cât şi prin asigurarea disponibilităţii acestora. Astfel de materiale didactice nu sunt însă disponibile în toate ţările. Aceasta reprezintă o problemă atât în educaţia formală, cât şi în educaţia non-formală şi informală. Prin urmare, ar trebui făcute eforturi susţinute pentru elaborarea şi multiplicarea acestor materiale. Ar trebui încurajată coerenţa dintre materialele didactice folosite în educaţia formală şi cele folosite în educaţia non-formală, iar provocarea o reprezintă asigurarea relevanţei acestora din perspectiva DD precum şi obţinerea lor facilă la nivel local.

La nivelul şcolii cadrele didactice ar trebui să folosească o varietate de metode educaţionale adaptate elevilor care învaţă şi orientate spre participare, proces şi spre găsirea de soluţii. În afară de metodele tradiţionale, acestea ar trebui să includă, printre altele, discuţii, planificări conceptuale şi perceptuale, interogări filozofice, clarificări ale valorilor, simulări, scenarii, modelări, jocuri de rol, folosirea tehnologiei comunicaţiilor şi informaţiei , sondaje, studii de caz, excursii şi educaţie în mijlocul naturii, metoda proiectului , analiza bunelor practici, experienţa la locul de muncă şi rezolvarea de probleme; De asemenea, procesul didactic trebuie să fie susţinut de materiale didactice relevante, cum ar fi: publicaţii metodologice, didactice şi pedagogice, manuale, ilustraţii, broşuri, studii de caz, analize ale bunelor practici, resurse audio şi video. Câteva dintre aspectele educaţiei pentru dezvoltare durabilă pe care cadrul didactic / consilierul şcolar este important să le promoveze la nivelul şcolii ar fi :

-         Creşterea conştientizării: educaţia pentru dezvoltare durabilă este vitală
-         Structurarea şi plasarea educaţiei pentru dezvoltare durabilă în  curriculum. Decizia introducerii unei noi materii în curriculum, sub denumirea de educaţie pentru dezvoltare durabilă, sau de a reforma întreaga programă educaţională, pentru a include implicit EDD, ţine de fiecare ţară. A preda despre EDD, fără a le oferi elevilor ocazia de a experimenta în comunitate ce înseamnă dezvoltarea durabilă, rămâne un demers abstract. Acolo unde EDD se îmbină deja cu programe de educaţie formală şi informală desfăşurate la nivelul comunităţii de diverse organizaţii reprezentante ale societăţii civile, EDD va fi mai uşor implementată, iar sistemul formal de învăţământ nu va fi atât de intens afectat. În schimb, în comunităţile unde EDD rămâne strict o materie din curriculum, fără corespondenţă în viaţa respectivei comunităţi, se impune o reproiectare a curriculumului.
-         Legătura cu teme existente: Reforma educaţiei şi viabilitatea economică. În ultimii ani, sistemele educaţionale din întreaga lume au fost criticate pentru incapacitatea lor de a ţine pasul cu realităţile unei lumi caracterizată prin continuă schimbare şi progres tehnologic, dar şi prin noi provocări şi situaţii de criză. Ţinând cont de acest lucru, EDD trebuie să aibă legătură cu priorităţile reformei educaţionale şi să demonstreze, de pildă, legătura dintre dezvoltare durabilă şi bunăstarea pe termen lung a fiecărei naţiuni.
-         Complexitatea conceptului de dezvoltare durabilă. Întrucât conceptul de dezvoltare durabilă include mai multe semnificaţii (stabilitate financiară, respect faţă de mediu, durabilitate), transmiterea şi definirea sa sunt dificile. De aceea, pentru a avea succes la nivel naţional, campaniile de informare şi educaţionale trebuie să conţină mesaje simple şi memorabile.
-         Dezvoltarea unui program de educaţie pentru dezvoltare durabilă cu participarea comunităţii. EDD e specifică fiecărei ţări şi, mai mult, fiecărei comunităţi. De aceea, formele de guvernare naţională şi locală, alături de societatea civilă, trebuie să stabilească ce cuprinde EDD, în funcţie de nevoile reale ale comunităţii respective. Acest lucru înseamnă o încercare de predicţie a condiţiilor sociale, economice şi de mediu ale viitorului apropiat şi îndepărtat ale comunităţii.
-         Angajarea disciplinelor tradiţionale într-un cadru transdisciplinar. Educaţia pentru dezvoltare durabilă este prin natura sa o abordare holistică şi transdisciplinară care depinde de concepte şi instrumente analitice dintr-o varietate de discipline, astfel încât devine dificil de predat într-un curriculum divizat.
-         Împărţirea responsabilităţii (ministere, oameni de ştiinţă, profesori, comunitate.
-         Construirea capacităţii umane. Trebuie să folosim abilităţile deja existente.
-         Dezvoltarea unei politici publice. Pentru a avea succes, educaţia pentru dezvoltare durabilă trebuie susţinută prin elaborarea unor politici publice de către structurile autorizate din cadrul statelor. 
-         Dezvoltarea unui climat creativ, inovativ şi în care se pot asuma riscuri. Profesorii trebuie să simtă că au susţinerea administraţiei, dacă părinţii şi membrii ai comunităţii le vor critica iniţiativele.  Trebuie să dezvoltăm şi să implementăm politici care să le asigure şcolilor şi profesorilor suportul de a introduce teme controversate şi metode pedagogice inovative.
-         Promovarea durabilităţii în cultura populară. Se consideră că este cea mai dificilă provocare.  De exemplu, un principiu al dezvoltării durabile este că ratele de folosire a resurselor regenerabile nu ar trebui să depăşească rata lor de regenerare. Totuşi, multe societăţi susţin o cultură a obiectelor de unică folosinţă care consumă mult mai rapid decât poate înlocui resursele precum copacii şi combustibilii fosili. 
 

Educaţia pentru dezvoltare durabilă presupune implicarea fiecărui membru al comunităţii şcolare /sociale în gestionarea cât mai echilibrată a resurselor materiale / financiare, naturale, personale (cognitive, emoţionale); de modul în care avem grijă de prezentul nostru, ne vom putea bucura de un viitor, accesibil pe toate paliere de funcţionare.   A face distincţia între nevoile noastre reale şi dorinţele de moment, a folosi raţional acele lucruri care ne accesibilizează activitatea şi existenţa, a fi conştienţi în fiecare moment de valoarea resurselor pe care le utilizăm, sunt principii active pe care consilierul şcolar, alături de ceilalţi parteneri educaţionali, are responsabilitatea de a le forma elevilor şi beneficiarilor serviciilor sale.

 Prof. psiholog Silvia Banea
Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Galaţi

Autor Silvia Banea