Metamorphosis Revista CJRAE Galati – ISSN

27Mai/13Off

MOTIVATIA SCOLARA

clip_image002
0
voteaza





Motivaţie spre succes!
Fiecare om are posibilitatea să facă alegeri diverse și să urmeze căi proprii de acțiune. Nu toate acțiunile noastre se finalizează cu reușite. Unele au ca final eșecul care fie ne mobilizează să căutam soluții salvatoare, fie ne determină să renunțăm la orice fel de tentativă de căutare. De cele mai multe ori succesul ne poate motiva să mergem mai departe pe drumul ales, alteori, o paradoxală teamă de succes ne diminuează puterea de a ne urmări obiectivele.

Rămânem de foarte multe ori uimiți de forța pe care o au unii oameni în a urmări și a-și atinge țintele propuse ce par imposibil de atins. Alteori, vedem în jurul nostru oameni ce depun eforturi extraordinare pentru a face lucruri pe care noi înșine le realizăm foarte ușor. În alte cazuri, chiar noi suntem surprinși de faptul că nu putem realiza acțiuni pe care altă dată le finalizam cu multă ușurință.
Explicația pentru cele expuse mai sus poartă un singur nume, motivația. Este un proces psihic care acționează ca un câmp de forțe (Kurt Lewin) în care se află atât subiectul cât și obiectele, persoanele, activitățile. Epoca în care trăim este dominată de o puternică expansiune a ştiinţei şi tehnicii în toate sectoarele de activitate şi de accelerarea continuă a ritmului de viaţă.
Noul ritm de viaţă care solicită omul într-o măsură mai intensă, din punct de vedere social, cultural şi profesional se răsfrânge şi asupra elevului. Ca urmare elevul participă activ la viaţa ştiinţifică, artistică, sportivă. La toate acestea, adăugând şi solicitările diferitelor mijloace de informaţie – presa, radioul, televiziunea, internetul- se conturează imaginea complexă a condiţiilor sociale care acţionează în procesul de pregătire a tinerilor.
Creşterea rapidă a volumului de informaţii în toate domeniile, uzura accelerată a cunoştinţelor, pretinde adaptarea continuă a obiectivelor şcolii, a conţinutului, a formelor şi metodelor de învăţământ acestei dinamici informaţionale. Toate aceste condiţii externe influenţează elevii orientându-i în însăşi atitudinea lor faţă de învăţare, care, la cei mai mulţi dintre ei, este activă şi conştientă, corespunzând cerinţelor mereu crescânde ale societăţii.
Creşterea volumului informaţiei a dus mai ales la încărcarea planurilor de învăţământ, a programelor şi manualelor şcolare, ceea ce a dus la suprasolicitarea funcţiilor mnezice. Fireşte că aceste condiţii afectează randamentul activităţilor elevului şi uneori chiar sănătatea lui. Cauzele acestei situaţii ar trebui căutate mai ales în predare (volum mare de cunoştinţe) şi de asemenea, în lipsa unei motivaţii puternice la şcolari faţă de sarcinile lor.
Totodată, motivaţia nu trebuie considerată şi interpretată, ca un scop în sine, ci pusă în slujba obţinerii unor performanţe înalte. Performanţa este un nivel superior de îndeplinire a scopului. Din perspectiva învăţării şi nu numai, ceea ce interesează este valoarea motivaţiei şi eficienţa ei propulsivă. În acest context, problema relaţiei dintre motivaţie şi performanţă are nu doar o importanţă teoretică, ci şi una practică.
În cadrul activităţii trebuie să ne mulţumim nu cu orice fel de performanţe, ci cu performanţe cât mai bune, cât mai înalte, care să însemne nu doar o simplă realizare a personalităţii, ci o autodepăşire a posibilităţilor ei. Stimulul motivaţional care împinge spre realizarea unor progrese şi autodepăşiri evidente poartă denumirea de nivel de aspiraţie. Acesta trebuie raportat la posibilităţile şi aptitudinile elevului (un şapte va fi un nivel de aspiraţie crescut pentru elev slab, acceptabil, pentru unul mediocru, dar o decepţie, pentru unul bun).  Pentru elevii slabi şi mediocri, nivelurile de aspiraţie relativ scăzute reprezintă succes, în timp ce pentru cei cu aptitudini, un regres, ei vor regresa chiar şi sub raportul valorificării capacităţilor de care dispun. De aceea, este bine că nivelul de aspiraţie – pentru a avea un efect pozitiv – să fie cu puţin peste posibilităţile de moment. Nu trebuie uitat niciodată că discrepanţa prea mare dintre capacităţi şi aspiraţii este periculoasă.
Pornind de la aceste idei, am proiectat şi implementat în licee un proiect al motivaţiei învăţării denumit “Motivat pentru succes”, în care am încercat să punem accent pe identificarea potenţialului fiecărui elev, schimbarea mentalităţii privind motivaţia şcolară şi formarea unei atitudini pozitive faţă de învăţare ca proces continuu de educare.
Acesta este un program pilot care se adresează elevilor claselor a IX-a, realizat printr-un parteneriat între elevii unui liceu cu profil teoretic şi unul cu profil tehnologic şi anume: Colegiul National „Calistrat Hogaş” Tecuci şi Liceul Tehnologic „Ovid Caledoniu” Tecuci, coordonat de către psihologii şcolari.
Obiectivele proiectului au urmărit:
• Însuşirea noţiunilor de învăţare, eficienţă, motivaţie, strategii de învăţare etc.;
• Exemplificarea factorilor care motivează studiul: factori sociali, contextuali, personali;
• Identificarea de către elevi a stilului de învăţare dominant, a tipului de inteligentă şi a nivelului de motivaţie şcolară;
• Identificarea resurselor personale (calităţi, aptitudini, interese, valori) necesare atingerii optimului motivaţional;
• Însuşirea de către elev a strategiilor de învăţare eficientă;
• Deprinderea modului de elaborare a unui program de studiu.
Conform titlului proiectului “Motivat pentru succes” am lucrat cu elevii asupra factorilor interni ai personalităţii care-i determină, orientează, organizează şi susţin eforturile în învăţare. Aceşti factori interni sunt motivele, adică acele cauze de ordin mental – imagini, judecăţi, idei – care apar ca rezultat al reflectării în conştiinţa şcolarului a obiectelor, situaţiilor şi cerinţelor mediului şi care intră în relaţie cu trebuinţele sale, determinând anumite tensiuni emoţionale.
Ne-am orientat cu precădere către factorii profesionali care sunt aspiraţiile elevilor spre un ideal profesional (model de rol) mai mult sau mai puţin clarificat, aşa după cum reiese din însăşi modul în care ei se exprimă: „învăţ ca să devin ceva în viaţă”, „învăţ pentru că şcoala te pregăteşte pentru profesiunea pe care ţi-o alegi”, „învăţ ca să am o viaţă mai bună”. Astfel de motive sunt trăite de elevi ca tendinţe care îi determină să înveţe pentru a-şi asigura pregătirea necesară în vederea alegerii profesiunii viitoare. Odată cu trecerea de la o clasă la alta, cu cât ei se apropie de situaţia de răscruce, cu atât clarificarea şi intensitatea acestor motive creşte.
Câteva dintre activităţile desfăşurate cu elevii în această direcţie sunt: “Rolul strategiilor de studiu în optimizarea învăţării”, “Învaţa cu cap!”, “Succesul în viaţa personală şi profesională”, “Pregătiţi pentru viitor” etc., activităţi prin care am urmărit procesul de formare a conştiinţei de sine la elevi. Ca urmare, conştientizarea lor presupune, cât de cât, cunoaşterea şi aprecierea corectă a propriilor lor capacităţi care să-i conducă la traducerea dorinţelor în fapt.
În concluzie, succesul are un rol mobilizator, conduce la dorinţa de a învăţa şi de a obţine rezultate bune, pe când insuccesul, dacă este întărit şi de aprecierile profesorului, poate descuraja, ducând la lipsa de interes faţă de actul educativ.
Şi să nu uităm: formarea personalităţii umane, ca proces complex de devenire şi formare, nu se poate realiza decât strâns legată de activitatea de educaţie şi învăţare.

Psiholog Luiza Vechiu, Colegiul National “ Calistrat Hogas” Tecuci
Psiholog Livia Simona Popoiu, Liceul Tehnologic “ Ovid Caledoniu” Tecuci

Autor Livia Popoiu