Metamorphosis Revista CJRAE Galati – ISSN

20Mar/12Off

Cum sa ne crestem copiii

cum_crestem_copii_1

Atât părinţii cât şi educatorii, profesorii reprezintã o sursã şi un context de învãţare esenţial pentru copil. Comportamentele copiilor se învaţã în interacţiunea cu alţi copii, în interacţiunea cu pãrinţii şi cu profesorii. Pentru a sprijini copiii în a învãţa atitudini şi comportamente funcţionale cu scopul menţinerii sãnãtãţii emoţionale şi sociale a acestora, este necesarã implicarea tuturor celor care interacţioneazã cu copilul – pãrinţi, profesori, colegi, media.

 Rolul de părinte implică foarte multe cunoştinţe, abilităţi şi competenţe care nu apar atunci când persoana devine părinte. Fiecare dintre noi învăţăm să fim părinţi de la cei din jurul nostru, de la părinţi, din informaţiile pe care le citim sau le auzim. Uneori însă ceea ce învăţăm interacţionând cu ceilalţi nu este suficient pentru a fi părintele de care copilul are nevoie pentru a se dezvolta şi pentru a creşte sănătos fizic şi mental. De multe ori, pãrinţii au întrebãri la care nu au rãspunsuri sau observã comportamente ale copilului lor la care nu ştiu cum sã reacţioneze.

 Aceste randuri contin cateva principii pentru a oferi un sprijin pãrinţilor care îşi doresc sã ştie mai multe despre relaţia cu propriul copil, despre starea de bine a copilului precum şi cea personală.

6Mar/12Off

„Absenteismul sau ….viata bate scoala”

Saracia

Cauzele absenteismului sunt numeroase şi de cele mai multe ori cel puţin incomode în oricare tip de discuţie. Importantă este cunoaşterea acestor cauze şi identificarea modalităţilor cu adevărat eficiente prin care se pot combate acestea şi implicit absenteismul.

Dintre numeroasele astfel de motive pe care le-am identificat  în munca pe care o desfăşor, mi-au atras atenţia într-un mod deosebit cele legate de sărăcia extremă şi de anumite aspecte ale culturii rrome. În faţa acestor lucruri, m-am găsit în imposibilitatea de a interveni şi de a lupta împotriva absenteismului - fenomen atât de nociv societăţii noastre.

Din păcate, măsuri ca identificarea cazurilor specifice, raportarea lor şi eventual amendarea anumitor factori au demonstrat că nu ating nici pe departe acest fenomen, cu atât mai puţin îl ameliorează. Tratarea unui simptom nu face decât să prelungească problema. Consider că o abordare eficientă s-ar adresa mai curând cauzelor şi nu efectelor – când este prea târziu.